Asigurarile in istoria omenirii
Daca riscul este ca un carbune mocnit care poate declansa un incendiu in orice moment, asigurarea este stingatorul de incendiu al civilizatiei.
Conceptul principal de asigurare — acela de a raspandi riscul intre multi — este la fel de vechi ca existenta umana.
Tarile si cetatenii lor de-a lungul istoriei au fost nevoite sa imparta riscul in randul unui numar mare de oameni si sa transfere riscul catre entitatile care il pot gestiona.
Asa au aparut asigurarile.
Prima polita de asigurare este considerata o scriere pe un vechi monument babilonian.
Babilonienii au fost primii care au legiferat, in 1750 i.e.n., si reglementat statutul asigurarilor in celebrul Cod al lui Hammurabi. Astfel, negustorii care calatoreau pe apa aveau posibilitatea sa primeasca un imprumut pentru a-si finanta transporturile. Pentru a-si asigura transportul, ei puteau plati o suma aditionala creditorilor, care ii asigura ca, in situatia in care transportul de marfa ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiti sa ramburseze imprumutul creditorului. Se poate afirma deci ca prima asigurare legiferata a fost cea impotriva furtului.
In Europa medievala, primele asigurari sunt considerate cel din sistemul breslelor, membrii platind intr-un fond care le acoperea pierderile.
In anii 1600, navele care navigau in Lumea Noua, in 1600, ale transportatorilor si proprietarilor de marfuri, se organizau in grupuri de mai multi investitori pentru a distribui riscul.
Marele Incendiu de la Londra din 1666 a dat nastere asigurarii impotriva incendiilor.
Asigurarea de viata a devenit mai raspandita si mai accesibila dupa constituirea tabelelor de mortalitate, care au ajutat la statistica legata de longevitate.
Inceputul asigurarilor, conceptul de asigurare dateaza cel putin din secolul al XVIII-lea i.Hr., cu Codul lui Hammurabi.
Potrivit unor relatari, cea mai veche polita de asigurare este scrisa pe un monument babilonian cu codul regelui Hammurabi sculptat in el.
Codul lui Hammurabi a fost unul dintre primele exemple de legi scrise.
Aceste legi stravechi erau extreme in cele mai multe privinte, dar una oferea asigurare de baza prin aceea ca un debitor nu trebuia sa-si ramburseze imprumuturile daca o catastrofa personala facea imposibila (invaliditate, deces, inundatii etc.)
